Pretuirea
de sine sau acceptarea propriei persoane, este un factor determinat in
relatiile noastre afective. Atribuindu-ne mai multa valoare putem evita
relatiile dependente in care cersim atentia celuilalt pentru a avea
dreptul de a exista.
Iubirea
de sine si iubirea de celalalt sunt strans legate intre ele. Unii
oameni iubesc atat de mult incat de distrug. De fapt, acesti oameni nu
se iubesc suficient pe ei insisi.
Iubirea de sine ne permite sa fim noi
insine, cu bune si rele, fara a astepta aprobarea celorlalti, fara
dorinta de a controla, fara a deveni dependenti. Cel care nu se iubeste
ii cere partenerului sa-l iubesca in locul sau. Cere mereu dovezi de
iubire, ii este teama sa nu piarda fiinta iubita, asteptarile sale sunt
din ce in ce mai mari iar el devine tot mai dependent.
Multi
oameni cred ca o relatie le va aduce fericirea dar a cauta fericirea in
exterior nu este o solutie. Daca renuntam la a ne face timp pentru noi,
la a ne dezvolta, la a ne satisface propriile dorinte si lasam
partenerul sa dicteze termenii relatiei, daca vom ajunge sa ne traim
viata prin celalalt, nu ne vom simti niciodata cu adevarat respectati.
Intr-o relatie adevarata nevoile partenerului sunt la fel de importante
ca ale noastre. Cu nimic mai importante si cu nimic mai putin
importante. La fel de importante. Orice relatie depinde de ceea ce e
dispus fiecare sa investeasca pentru a o mentine.
Oamenii
intra intr-o relatie in calitate de vanatori, ei vaneaza iubirea
cautand ceea ce cred ei ca au nevoie si sperand ca vor gasi toate aceste
lucruri in partener. Cu timpul descopera insa ca ceea ce cauta nu se
afla acolo. Fericirea incepe din interior odata cu acceptarea propriei
persoane prin constientizarea si acceptarea propriei persoane cu bune si
rele, calitati si defecte. Ne putem gandi ca ceea ce ne place mai putin
la propria persoana ne face de fapt sa fim unici, ne deosebeste de
ceilalti. Eu le spun „imperfectiunile care creeaza perfectiunea”. Ar fi
probabil plictisitor ca toti sa fim la fel, sa avem aceeasi infatisare,
aceeasi inaltime, greutate etc.
E
important sa traim in armonie cu noi insine, cu corpul, mintea si
spiritul nostru pentru ca, asa cum spunea Miguel Ruiz in cartea sa Arta
de a iubi „daca nu placi o persoana te poti indeparta de ea dar daca nu
te placi pe tine insuti, nu ai unde sa pleci”.
Asteptarile
reprezinta unul din principalele motive pentru care relatia esueaza. Cu
cat pretuirea de sine este mai scazuta, cu atat mai mult cautam
fericirea prin partener. Il facem responsabil pentru fericirea noastra.
Asteptam ca el sa aiba o anumita atitudine, aceea care credem ca noi ca
este adevarata, asteptam ca dragostea lui sa ramana vesnica si, mai
ales, asteptam si impunem fidelitate acestuia. Astfel partenerul devine un mijloc prin care ne satisfacem
nevoile, prin care ne proiectam temerile si traim mereu cu dorinta ca
asteptarile noastre sa fie satisfacute dar si cu teama ca partenerul nu
va putea veni in intampinarea acestora.
Fidelitatea pe care o cerem
partenerului nu este o obligatia a acestuia, este o alegere libera. Ea
este realizata in cunostinta de cauza pentru ca este apreciata ca fiind
corecta si benefica pentru sine si cuplu. Fidelitatea nu poate fi
pretinsa ci doar castigata, ea tine de alegerea fiecarei persoane si
este in primul rand un angajament pe care il luam fata de propria
persoana si nu o promisiune fata de celalalt.
Intimitatea
cu celalalt se sprijina pe o capacitate de interiorizare personala.
Atunci cand banii, copiii si aprecierile celuilalt nu mai reprezinta
motive suficiente pentru a ramane impreuna, evolutia personala poate
deveni factorul care ii permite relatiei sa dureze.
A
ne iubi nu inseamna a ne sacrifica, a renunta la propria persoana.
Respectandu-ne ne vom face respectati. Ni s-a spus: „Iubeste-ti
aproapele ca pe tine insuti”. Iubirea de sine nu este egoism. Egoismul
este o lipsa de incredere. Egoistul vorbeste doar despre el, se gandeste
doar la el. A ne iubi inseamna a ramane liberi, a ne dezvolta
talentele, a realiza lucrurile pentru care am fost facuti. A ne iubi
inseamna a ne construi o structura interioara solida, a ne considera intregi, liberi,
egali cu ceilalti, facuti pentru a iubi.
Privim
iubirea ca pe o intamplare fericita ce trebuie traita, e ca o
loterie, insa pentru a castiga trebuie sa cultivam iubirea de sine,
independent de conditiile cuplului pentru a putea oferi ceva relatiei in
loc sa-i cerem mereu cate ceva.
Surse:
Ferrini, P. Linistea inimii
Ruiz, M. Arta de a iubi
Comentarii
Trimiteți un comentariu